 |
Cand speranta ta reinvie |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 Dear Dr. Isaia;
Thank you for your response. You may post the lessons on your site.
As you look at the "Binding the Wounds" in Romanian, I would suggest that you also post the lessons on rejection, because victims of sexual abuse ALSO suffer from rejection - the result of having been abused. Many also suffer from emotional abuse.
I would also recommend for English-speaking who can also read English, the wonderful book - "The Wounded Heart" by Dr. Dan Allender. It is deep and should come after ‘Binding the Wounds’. It also has a separate workbook.
We appreciate your desire to help other victims like yourself. I wonder if you know that a DVD with video teaching that is in the 22 lessons, is also available. That's in English, but perhaps written words in Romanian could be put on the bottom of the screen.
Ron and I have been invited to Romania to conduct a seminar, but no dates have been set as yet.
God Bless you as your continue this much-needed work.
In His service, Nancy Rockey
VINDECÂND RĂNILE
Cum poţi depăşi durerea şi obţine pace * Un curs de prim ajutor pentru suflet
Te-ai simţit prins într-un lanţ de circumstanţe ca într-o pînză de păianjen? Este viaţa ta o serie de dezastre? Te simţi singur, deşi multe persoane te înconjoară? Te întrebi de ce alţii par atît de fericiţi cînd propria-ţi inimă este atît de chinuită? De ce toţi ceilalţi par atît de organizaţi în viaţă, iar tu eşti ca o barcă fără cîrmă, împinsă într-o parte şi alta de orice adiere de vînt. Pierzi timpul în căutarea unei felicitări pe care să nu scrie „dragoste”, pentru că tu nu ai simţit asta niciodată? Te simţi atras de tipul de partener căruia mai devreme sau mai tîrziu îi vei aduce prejudiciu emoţional sau fizic? De ce întotdeauna iei asupra ta rolul de victimă respinsă? Simţi că viaţa nu te-a favorizat atunci cînd au fost împărţite talentele, frumuseţea, inteligenţa? Îţi imaginezi uneori întîlniri intime, de natură sexuală, cu persoane din afara cuplului? Sau poate te simţi atras de pornografie, prostituţie, ori mesaje erotice, ca şi cum o astfel de experienţă ar umple golul din inima ta? De ce ţi se pare că nu-ţi poţi păstra prietenii? De ce atunci cînd o relaţie ajunge la un moment de angajament tu te retragi? Simţi uneori că ai dori să dormi pentru a nu te mai trezi niciodată?
Dacă nutreşti oricare din aceste sentimente, am veşti bune pentru tine. Nu trebuie să fii ca o insectă prinsă într-o pînză de păianjen, aşteptînd ca acesta să te devoreze. Nu trebuie să-ţi fie teamă de veninul lui. Poţi scăpa din pînza de păianjen. Unicul mod de elibarare este să recunoşti realitatea. Acest seminar te poate ajuta.
Nancy şi Ron sînt consilieri familiali şi psihologi cu specializare în consiliere. Ei conduc seminarii, la nivel internaţional, în domeniul recuperării emoţionale şi al consilierii psihologice. Sînt una dintre perechile creştine de cel mai mare renume profesional. Inspiraţi de procesul personal de vindecare şi dezvoltare, şi de mărturia a mii de persoane pe care i-au ajutat de-a lungul celor 25 de ani de muncă în echipă, au creat un plan de recuperare bazat pe Biblie.
Amintirile noastre din copilărie sînt un filtru pentru simţurile noastre şi afectează modul în care reacţionăm emoţional de-a lungul vieţii. Aproape fiecare reacţie dureroasă de azi are de a face cu un prejudiciu sau o amintire negativă din copilărie. Experienţele, atît cele pozitive, cît şi cele negative, modelează sculptura prezentului şi asigură elementele formei pe care o va lua viitorul. Viziunea noastră despre viaţă, determinată de percepţiile noastre faţă de trecut, influenţează deciziile pe care le luăm în prezent, modelînd viitorul nostru.
Jenny era o doamnă blondă, cu o personalitate energică. Îmbrăcămintea ei era de bun gust, înfăţişarea modernă şi atractivă. Era o întruchipare a succesului, făcîndu-şi mereu apariţia la volanul ultimului tip de maşină, si cîştigînd prieteni printre cele mai influente personalităţi ale oraşului. Era soţie de medic şi mamă a trei adolescenţi. Avea o casă cu un design deosebit şi copii îngrijiţi şi ascultători. Dar, din cînd în cînd, într-un fel neconcordant cu personalitatea sa, apărea la cabinetul soţului ei într-o ţinută de casă, nearanjată şi neglijentă. Încă din sala de aşteptare striga după soţul ei şi începea să plîngă. Burt, un om foarte ocupat, o iubea mult, dar nu înţelegea dublul său comportament. De multe ori ea părea foarte singură şi deconectată de la relaţiile normale. Părea să caute identitatea ei departe de lumea în care trăia împreună cu soţul ei.
Intr-una din zile Jenny şi Burt au decis ca în week-end să asiste la un seminar de familie. Totul mergea bine la seminar şi se bucurau de oportunitatea de a se dedica pe deplin unul altuia. Dar, în timpul uneia dintre întîlniri, Jenny şi-a amintit o întîmplare din copilărie. Niciodată nu a experimentat ceva asemănător, dar într-o succesiune rapidă a văzut scenă după scenă. Mai întîi, a văzut o fetiţă de 3 anişori culcată pe un altar de marmură, apoi 12 bărbaţi stînd în jurul ei, îmbrăcaţi cu mantii şi glugi negre. Fetiţa sîngera. Sîngele a fost strîns într-un potir de argint, care era trecut de la unul la altul, pentru ca fiecare să bea din el. Apoi, unul după altul abuzau sexual de fetiţă. Jenny a rămas tulburată şi teribil de confuză. „De unde vine această scenă? De ce acum? Poate că este dintr-un film de groază pe care l-am văzut mai de mult! De ce îmi este aşa frică?” Amintirea era copleşitoare!
A ieşit repede din sală şi s-a dus în singurătatea camerei de hotel. A venit si Burt. Când Jenny s-a oprit din plîns, i-a relatat soţului ei o îngrozitoare întîmplare. In timpul celor 25 ani de căsnicie el s-a rugat pentru a înţelege comportamentul ei, dar era sigur că această povestire pe care tocmai o ascultase era produsul imaginaţiei ei necontrolate.
Apoi Jenny şi-a ridicat mînecile pulovărului şi a trecut cu mîna peste unul din braţe, descoperind mici cicatrice care se succedau una după alta. S-a aplecat, şi-a ridicat pantalonul şi şi-a examinat pulpele. „Poate că m-am întrebat de mii de ori: de unde vin aceste semne pe mîinile şi picioarele mele? Aici este răspunsul, Burt. Acea fetiţă sunt eu! Aceste cicatrice vin de la tăieturile pe care mi le-au făcut, iar sîngele era strîns în potirul de argint. De asemenea, ştiu cine sunt acei oameni. Îţi voi spune numele lor. Acolo erau doctorii A şi B. Era de asemenea judecătorul C şi doi avocaţi D şi E. Y, cel care conducea totul era tatăl meu. Mă întreb dacă pentru asta şi-a pierdut raţiunea şi stă într-un azil de bătrîni de cînd avea 52 de ani.” Burt răspunse:
- Ascultă-mă, dragă, te-am sprijinit în momente bune şi rele, dar asta este prea mult. Nu pot să cred. Cum de ai inventat această poveste?
Cu multă răbdare şi stăpînire de sine, Jenny răspunse:
- Pentru prima dată am un indiciu de ce viaţa mea a fost marcată de atâta instabilitate. Nu-mi place această întîmplare, dar este adevărată. Eu sunt fetiţa, Burt. Eu sunt fetiţa.
Cînd au ajuns acasă, sora ei a confirmat abuzul, deşi ea sperase ca Jenny să fi uitat pentru totdeauna acea oroare. Apoi, Jenny a propus lui Burt să fie pusă la probă pentru a vedea că povestea este adevărată. L-a rugat sa meargă în oraşul unde au copilărit. El a acceptat, dar numai dacă un psiholog îi va însoţi. Îi era teamă că Jenny va fi foarte tulburată dacă va descoperi adevărul.
Cei trei au străbătut de mai multe ori străzile vechiului cartier. Deodată, Jenny strigă:
- Destul, ăsta este locul!
Acum Burt a fost cel care a rămas uimit:
- Nu poate fi aici, Jenny, nu poate fi aici! Asta e biserica unde veneam cînd eram copil.
Pe deplin convinsă că aici era locul, Jenny a luat un carneţel şi un creion din geantă şi a început să deseneze interiorul bisericii. Cu multă grijă a descris detaliile din interior, chiar şi altarul de marmură. Apoi au intrat în biserică şi Burt a rămas cu gura căscată. Descrierea era cît se poate de exactă. Jenny le-a arătat locul unde a fost aşezată de multe ori, pe placa de marmură, ca victimă a unui ritual satanic. Burt începu să plîngă în tăcere. Era vizibil emoţionat. Acum era totul demonstrat. Trebuia să creadă că acesta era adevărul. Apoi Jenny a contactat poliţia, a angajat un detectiv si a găsit-o pe tovarăşa ei de joacă, ce locuia vis-a-vis. Ea a confirmat adevărul spunînd că părinţii lor participau la producţii pornografice.
De ce trebuie să privim în trecut pentru a înţelege prezentul? Pentru că din trecut provin piesele care compun puzzle-ul din viaţa noastră.
Mulţi părinţi sabotează procesul de vindecare al copilului abuzat sexual, ascunzînd secretul pentru a proteja bunul nume al familiei, al violatorului, sau al bisericii din care face parte. Greutatea vinovăţiei ce trebuia să cadă asupra altora este purtată doar de victimă. Copilul care a fost obiectul abuzului, al durerii fizice şi psihice îndurate, trăieşte cu teama de adevăr. Asta îl obligă să mintă şi să tăinuiască un fapt murdar. De multe ori, acel moment pare uitat, pînă cînd, în intimitatea căsniciei, un stimul aduce această amintire la suprafaţă, iar partenerul de viaţă apare, prin asociere, ca violator. Plină de teamă, victima îşi aminteşte trecutul şi experimentează anxietate cu privire la viitor. Procesul de vindecare poate începe doar cu recunoaşterea adevărului. În procesul de recuperare nu putem spera să schimbăm istoria, dar Dumnezeu, care este Atotştiutor şi controlează trecutul, prezentul şi viitorul, poate modifica în aşa fel prezentul încît să fim eliberaţi de durerea din trecut. Există rezolvare!
________________________ Additional links on this topic:
Home | Misiunea acestui site | Citeste istoria mea | Editoriale | Ganduri de speranta | Ecouri clasice | Interviuri cu Dr Anne | Resurse | Din partea cititoarelor | Vindecand ranile | Supravietuitoarele scriu | Criticilor mei | Anunturi | Scrie Dr Anne |
 |
Vizite din 1 Martie 2008:
|
|
|